1 Martie

Moto: 

“O nouă viață astăzi de viața veche legi,
  Dau muguri pretutindeni din veștedele crengi.” 

                                          (Ion Pillat,  Mărțișor)

       Copii, ce este Mărţişorul şi de unde îi vine numele, credem cu toţii că ştim, pentru că încă din copilărie fetele sunt obşnuite să-l primească, iar băieţii să-l ofere. Mărtişorul este acel obiect care se oferă în dar, în prima zi a lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. Cu toate acestea, e necesar să cunoaştem care este istoria lui.                  Aşadar,

Mărţişorul este o sărbătoare tradiţională românească, moştenită de la strămoşii noştri daci, care are loc în fiecare an la data de 1 Martie, prima zi din calendarul anotimpului primăvara.

Mărţişorul este un mic obiect- talisman legat  cu un şnur format din 2 fire împletite, unul  roşu şi altul alb, şi prins în formă de opt cu un bold la pieptul fetelor şi femeilor. El este oferit acestora de către băieţi şi bărbaţi pe 1 Martie şi se poartă toată luna martie. Firul alb reprezintă iarna, iar firul roşu  vara. Împletirea lor semnifică trecerea timpului. Purtătorul lui este protejat împotriva răului. Unele din obiectele-talisman sunt simboluri ale norocului: coşarul, potcoava, trifoiul cu patru foi.  Alte obiecte- talisman sunt: flori, animale, iniţiale ale numelor, inimioare etc.  Mărţişorul se poartă legat la mână, la gât sau prins în piept. Odată cu mărţişorul se pot oferi flori de primăvara: ghiocei, zambile, frezii. Primele mărţişoare au fost descoperite în urma săpăturilor arheologice. Acestea datează de acum 8000 de ani. Numele de mărţişor provine din cuvântul latinesc  martius.  1 Martie era considerată prima zi a anului la romani. În această zi aveau loc serbările lui Marte, zeul forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii.

Există mai multe legende despre mărţişor.

Una dintre cele mai cunoscute povesteşte că într-o zi soarele a coborât într-un sat luând chipul unui băiat. Un zmeu l-a răpit şi l-a închis într-o temniţă. Păsările nu mai cântau, râurile nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Într-o zi un tânăr voinic a pornit în căutarea soarelui. Călătoria lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului  şi a început lupta. După câteva zile zmeul a fost învins. Soarele a fost eliberat şi s-a ridicat la loc pe cer, înveselind lumea. Natura a reînviat, iar oamenii erau fericiţi. Tânărul n-a mai apucat să vadă primăvara. Sângele din rănile lui s-a scurs pe zăpadă, iar în locul acela au apărut nişte flori albe: ghioceii, vestitorii primăverii. 

O primăvară frumoasă să aveți, dragii mei!