Colindul
(sau colinda) este o nepretuita zestre spirituala, pe care o mostenim din
mosi-stramosi. El este sfant, pentru ca transmite un mesaj ceresc, o veste de
la Dumnezeu. Colindatul este un obicei stravechi. Cei dintai colindatori au
fost pastorii care au venit la pestera luminata unde S-a nascut Pruncul Iisus
si bucurandu-se de acest semn ceresc si de glasul ingerilor au vestit degraba
in cetatea Betleemului minunea la care au fost martori. Bucuria colindului este
nemarginita. De cum se lasa seara, copiii se aduna si pornesc colinda. Chiar
daca ninge sau este ger de crapa pietrele, micutii se aduna in cete si pornesc
pe ulitele satului ca sa vesteasca Nasterea Mantuitorului. Asa se obisnuieste
de mii de ani, ca la Craciun sa se mearga cu colindul dupa un anumit ritual. Gazdele
care isi primesc colindatorii isi deschid atat portile sufletului cat si
portile caselor din care ne imbie un miros dulce de mere, colaci calzi si
bomboane... precum si mirosul bradului proaspat impodobit. Colinda a reusit sa
se pastreze pana in zilele noastre marcand din Ajun si pana in a treia zi de
Craciun viata spirituala a comunitatii, a copiilor si tinerilor care colinda ca si a
celor care primesc colindatori rasplatindu-i cu daruri si contribuind astfel la
pastrarea datinilor stravechi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu